Prima pagină > Poezie > golul din ochii tăi

golul din ochii tăi

totul începe cu o hîrtie mototolită de-un leu după care scormonești în buzunarul de la blugi
pe care cu două degete o-ntinzi tipului știrb, cu cîntar, fără să vrei să te urci, deși el insistă
și o palmă prietenească pe umăr, nici nu mai ții minte de cînd nu mai primiseși una, te ajută
să te răzgîndești, așa afli că ești mai puțin cu cîteva kilograme și nefericirea-i aceeași, așa afli
că o parte din tine rămîne altora, puțin cîte puțin de-a lungul vremii pînă cînd ce-a mai rămas
din tine nu mai poate stinge singur lumînarea,

la cîte farmacii poți să mergi să te plîngi că ai insomnii ca să ceri diazepină fără rețetă, măcar
o pastilă la fiecare domnișoară cu halat alb sau bleu, cu ochi migdalați și atent creionați de o mînă
care nu tremură, tu aproape că verși jumătate de pahar dimineața ca să reușești să bei cealaltă
jumătate, să nu mai simți slăbiciune în corp, să nu mai tremuri, să lași durerea să se răspîndească
în mod egal în trup ca să-ți poți continua ziua,

de obicei după primele 3-4 pahare nu mai contează restul, totul e repetitiv ca tăiatul buștenilor
la circular, la fel e și după ce ai luat primele pastile, mintea se învîrte ca o planetă în jurul axului,
tu ești axul, tu ești punctul, universul face o rotație completă în jurul tău și-ți vine să ejaculezi,
ce ochi verzi avea gagica de la sesnsiblu, ce sîni puștoaica din scară, da

ești tot mai mic în fiecare zi, ai scăzut în înălțime în ultimii trei ani dar îți iei haine aceeași mărime
vezi cîteva dintre fetițele cărora le cumpărai bomboane plimbate cu motocicleta de tipi în tricouri
fără mîneci, salivezi cu poftă cînd îți aduci aminte că nu de mult se arsese becul din scară și
pipăiai pereții pînă ai dat de un sîn de puștoaică speriată care se lingea la adăpostul întunericului
cu vreu pulărău genul hai rapid sau cîine pîn la moarte

ai început să te sperii că ți se zbîrcește pielea, că-ți crapă călcîiele, că miroși a tutun chiar și cînd nu
fumezi juma de zi, că nu te mai sună nimeni seara, te uiți la sticla de vodcă și-ți vine s-o bei
cu două pahare ca să nu fie doar unul, ai început să mîngîi cîinii vagabonți, te-ai obișnuit să le păstrezi
resturi de mîncare, uneori asculți un album pe care nu l-ai mai auzit de ani de zile și ăsta e tot cerul
deasupra ta, sunetul acela, ritmul, tot cerul pe care-l cuprinzi și-l umezești

o hîrtie de-un leu, ăstai începutul, zbang!, îți apare o nouă trăsătură pe față, ultimii apropiați
vor să știe ce e, tu nu zici nimic, acela e secretul tău, răzbunarea ta, totul bine ascuns, demontat
ca o armă, cu părțile învelite, puse-n mai multe locuri, deja știi că n-o să povestești nimănui,
pentru că n-ai putea explica nimănui cum în această nouă trăsătură s-a adunat tot cea fost mai greu,
mai important din viață, ca spuma laptelui în strecurătoare.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: