Prima pagină > arts&roll > Ωmega sutra.

Ωmega sutra.

am văzut cele mai frumoase zile ale vieții mele cum s-au dus pulii de suflet cum stăteam
așa suspendat între stările anterioare și cele care urmează să vină și n-am făcut nimic n-am
putut opri valul nimicitor de regrete am văzut cum se năruia totul poate că aș fi putut să trag
cîteva fumuri cîteva pahare și poate s-ar mai fi liniștit puțin situația cum să nu cînd îți fixezi ceva
în cap cu burghiul cu spiral fin poate de 3 sau de 2 sau chiar subunitar apoi blochezi intrarea
ieșirea totuna am ajuns la un soi de incomunicando cu mine însumi uneori e nevoie
să-mi fac sigur poze cu telefonul ca să văd cum mai arăt ca să văd cît de rău am ajuns

în noaptea cînd s-a luat curentul electric praful s-a așezat greu orașul gemea sub întuneric
și lumina lunii prin geam pătrundea ca un avertisment mă năpădea un fel de tristețe de 7*
eu aici lumea nicăieri de parcă ar fi dispărut sub inundații serioase de amnezie dacă aș înlocui
fiecare lucru important pe care l-am pierdut cu un sunet atunci tot ce-ar fi avut însemnătate
pentru mine ar suna ca un urlet fără vocale ați observat și voi că durerea e întotdeauna
exprimată numai cu vocale numai a mea este în mmmmm și în nnnnnnnnn în sssssss și în llllll
și în vvvvvvvvv și în xxxxx și s-ar termina numai și numai în șșșșșșșșșșșșș

de fiecare dată adorm cu gîndul că o să mă trezesc în altă parte ca și cum viața de pînă aici
a fost doar un vis tîmpit de fapt nu știu dacă îmi doresc o altă viață sunt un om destul de bogat
numai un calcul simplu îmi arată că în ultimii 20 de ani am cheltuit o mică avere numai pe țigări
și băutură am ars contravaloarea unui apartament și a unui BMW fără să mai pun la socoteală
excesele din vremea în care facturile pentru fericirea zilnică erau mult mai încărcate în fond
sunt un adevărat genocid al personalităților mele un ucigaș în serie al tuturor elter-ego-urilor
doar pentru a rămîne unul în urmă lăsat în viață doar ca să spună povestea acesta sunt eu

nu mă urăsc pentru ce mi-am făcut cîteodată sunt pur ca un preot cu sifilis asta n-are importanță
toți cei 6.7 x 10 la 27 atomi care mă compun și cele 60 de elemente chimice care se regăsesc în mine
au luptat pentru supraviețuire și asta fac și acum supra-viețuiesc trăiesc deasupra vieții
ca și cum lumea asta ar conține în interiorul ei o altă lume identică dar nepopulată construită
special doar pentru mine într-un fel asta e și explicația pentru singurătate cînd te strecori afară
din universul tău în universul celorlalți oameni cînd bei un pahar de tărie și fumezi ceva tare
și nimeni nu vede că în interiorul tău și fumul și tăria se colorează în roșu așa cum sîngerează
turnesolul în mediu acid într-un fel aceasta este esența mea să fiu o rană interioară nevindecabilă
în timp ce în exterior sunt omul lui Munch dar cu gura închisă

am asistat la cele mai crude execuții ale zilelor mele am văzut cele mai cumplite dimineți cum
și-au pierdut capul eu am rămas același om în care visele se divid pînă la dimensiunea unor scurte
străfulgerări din care nu-ți mai aduci aminte nimic la fel ca atunci cînd ai lapsus și ți-e imposibil
să spui ce-ai făcut cu viața ta nu de mult stăteam întins pe pat lîngă o fată frumoasă și am adormit
în timp ce în mintea mea a început o altă viață în care ne-am iubit pînă toate forțele de atracție
din univers inclusiv cele care fac obiectele să aibă o formă s-au descompus într-o nouă lege
ce face corpurile care se atrag să se amestece omogen așa cum obții verde din albastru și galben

am umblat zile întregi ca umbra căutînd un trup în care să mă așez și în timpul acesta am învățat
că putem lua cu noi în moarte tot ce ne dorim că putem visa cu aceeași putere cu care murim
de parcă în felul acesta ni se împlinesc toate himerele și că dincolo de moarte ne așteaptă
o moarte și mai mare cum e dispariția eu am știut dintotdeauna că dispariția e mult mai dureroasă
ca atunci cînd îți dispar cuvintele și nu mai poți avea o percepție coerentă a frumuseții sau
ca atunci cînd ți se disclocă din minte ființele dragi ani întregi întreaga ta viața asta am aflat
că nu există suferință mai mare decît viața ta dispărută integral din conștiință întocmai ca o specie
de dinozauri care n-a existat niciodată

delete me delete me spune ființa mea sătulă de forța cu care viața se opune glorioasei morți
vreau să fiu un fișier șters pentru totdeauna curățat atît de bine încît nici o minte să nu-l poată rescrie
am văzut cele mai șterse minți ale generației mele reinventînd viața și odată cu ea moartea
într-o formă mai accesibilă și mai definitivă mai puternică decît axionul adevăratul inamic al grăsimii
am citit generații de scriitori acești tăietori de lemne cu securile ruginite eu m-am oglindit în luciul
de lemn al cozii toporului meu și mi-am facut chipul să dispară cu un deget pe care l-aș fi înfipt
într-o apă stătută

am auzit cei mai zgomotoși scriitori ai generației mele imitînd zgomote de diferite feluri simulînd viața
de la zgomotul ruperii himenului auzit în trupuri vibrînd ca într-o catedrală pînă
la zgomotul nașterii & al morții unul atît de dureros și percutant ca un ciocan pneumatic celălalt
sfios și cuminte și rece asemănător sunetului de apă care îngheață apoi zgomotul cel mare care adună
toate zgomotele vieții de la fîșîitul unei frunze cînd se-așază pe asfalt tremurul femeii după ce s-a rupt
apa clinchetul fin al pleoapelor care se închid în timpul sărutului zgomotul puternic al minților
cînd simt lipsa cuiva am auzit ce se află în spate zgomotului dincolo de sunet dincolo de tot
ce facem ca să ne simțim vii liniștea marea aceea de liniște trecută din mînă în mînă ca o țigară
cu substanțe interzise

am fost de față la cea mai cinică execuție a zilelor mele atunci cînd am aflat că eu n-am
nici o culoare complementară și că zgomotul instaurat în interiorul corpului meu nu are nici o ușă
nici o posibilitate de ieșire orașul în care trăiesc pare a fi proiectat de un arhitect nebun ca escher
de fiecare dată cînd o apuc pe străzi ca să fug ajung mereu în același loc în aceeași casă în același pat
am știut că avem toți o șansă la fericire întocmai ca într-un joc dement în care suntem miliarde
de jucători la ruleta rusească și doar unul singur are glontele

  1. Iunie 12, 2013 la 10:25 pm

    pfuai. N-am avut rabdare sa te citesc.

    • Iunie 14, 2013 la 12:40 am

      pacat, ai pierdut si ai pierdut mult. io am aruncat o privire pe blogul tau. e funny. n-am stat prea mult, pe undeva chestia asta cu tarfosenia din suflet mi se pare cam superflua, destul de des intalnita la unele femei cu pretentii, care se considera speciale, unice, irepetabile, greu de patruns dar si de penetrat, cu mintea ca un arc de ceas, mereu incordat dar care oricum trebuie intors din cand in cand ca sa nu ramana in urma…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: