Prima pagină > Poezie > și totul se aranjează întotdeauna rău

și totul se aranjează întotdeauna rău

de pildă cînd te îmbeți singur cu iubirea la masă și în prag de amnezie
o scoți afară la pumni și ea scoate cuțitul și te golește de sînge –
și așa alb alb ca un munte înainte de avalanșă încă realizezi
că nu s-a terminat că va trebui să umbli așa între oameni, un urs
polar rătăcit printre cei care se hrănesc noaptea la tomberoane

sau cînd ea e cu altul la nici trei zile după ce te-a părăsit și tu ești bine,
ești cu două tipe în pat, amețit și fără nici o remușcare și-ți e atît de bine
încît îți e rău, tocmai pentru că nu știi unde s-a scurs dragostea, unde e
ascunsă, cum amintirile alea dureroase ca niște ulcerații pe creier
s-au tîrît una cîte una și s-au ascuns cum fac cîinii aceia cu părul pe ochi
care dacă le tunzi bretonul stau sub pat cu ciucurii pledului peste față,

pentru că totul se aranjează întotdeauna și nu poate să fie altfel decît
rău deși pare bine și noi umblăm pe străzi de mînă cu fantomele noastre
cu neputințele noastre și zîmbim, spunem glume și arătăm că nu
ne afectează, mergem mai departe mulțumiți și uluiți de cît de ușor e,
deși întotdeauna, fără să vrem, întoarcem cu regret, capul în urmă.

 

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: