Prima pagină > Poezie > faceți ceva cu Leonard Ancuța!

faceți ceva cu Leonard Ancuța!

s-au strîns mai mulți și au zis: trebuie să vorbim ceva
despre Leonard Ancuța.
și așa au vorbit ceva despre mine.

eu m-am certat cu iubita, ea a plecat și atunci am plecat și eu
în excursie.
stau așa pe scaun și abia trag din țigară și fumul mă sparge
ca pe-un bec aprins sub tălpile goale. stau așa pe marginea balconului
și balconul parcă nici nu e acolo,
atît de ușor sunt. nici o greutate, nici o apăsare.

degetele mele se plimbă pe parchetul nespălat
lipsite de control. încearcă să spună ceva să deseneze o frîntură
din ceea ce văd în excursie.
nu reușesc niciodată să-i fac să înțeleagă. un zid rapid construit
între jumătatea stîngă și jumătatea dreapta a corpului
și nu mai e nici o posibilitate.

iar ei s-au strîns destul de mulți și au zis că trebuie să vorbească
și-au vorbit ca la o ședință cu părinții. iar părinții strigau enervați
doamnă, faceți ceva cu băiatul dumneavoastră!

asta a concluzionat toată lumea, trebuie făcut ceva cu mine.
trebuie rezolvat cu Leonard Ancuța.

chiar dacă plouă, încontinuu plouă. eu stau în fotoliul meu și contemplu
trag alene dintr-o țigară cu ochii închiși calc atent pe pietre.
sunt ușor și nici o apăsare nu mă încearcă.
și totuși mă sparg. și pietrele.

sunt în excursie și picuri mari de ploaie cad pe obrajii fierbinți și
nu-mi mai aduc aminte ce s-a întîmplat cu fata aceea.
cred că a plecat într-o altă excursie, una în care nu plouă.
mi-e bine așa
ca un balon spart care nu mai poate fi făcut la loc.

și vocea iritată a părinților undeva departe, strigînd la tata:
domnule faceți ceva, ceva se întîmplă cu băiatul dumneavoastră!

mi-e bine aici în excursie. cerul e ca o pungă umplută cu apă
în care cineva a tras cu praștia.
ei s-au adunat și au zis că trebuie să vorbească, să rezolve ceva cu Leonard Ancuța.

ce dracu să vorbiți, ce să-mi faceți, nu e nimic de făcut cu Leonard Ancuța.
sunt în excursie, plouă, ciupercile cresc și-mi hrănesc mințile.
cîndva, voi stinge țigara care deșiră tot acest univers
ca un pulovăr de lînă agățat în rugul de trandafiri și mă voi ridica.
mă voi agăța de sporii mari ca niște parapante
ai ciupercilor și voi decola.

nu trebuie nimic făcut cu mine. eu sunt aici, în trupul acesta
atît de liber, atît de ușor.
ca praful care se ridică de pe miriște cînd zboară o pasăre.
nu e nimic de făcut cu Leonard Ancuța.

curînd va pleca într-o excursie definitivă.
să vă văd atunci ce mai aveți de spus despre Leonard Ancuța,
ce mai e de făcut atunci cu mine.

Anunțuri
  1. August 14, 2013 la 7:31 pm

    Decât asta cu vorbitul despre ce să facem cu, nu s’ar mulţumi mai degrabă să îl înţeleagă pe? Şi se pare că nici nu vor să renunţe aşa uşor. Glumesc.

    Excursiile definitive sunt doar o altă întâmplare a vieţii. Singurele pe care nu trebuie să le născocim, cum facem cu viaţa.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: