Prima pagină > arts&roll, Poezie > diagnosis: dead rats în the heart

diagnosis: dead rats în the heart

sunt lucruri care ți se întîmplă o singură dată în viață. cum ar fi să vezi o cometă care trece în apropierea Pămîntului o singură dată pe secol. eu am văzut Halley în 1986 și probabil n-am s-o mai văd altă dată. dacă mă nășteam în anul imediat următor, șansele de-a o vedea cîndva ar fi fost mult mai mici.

anul acesta vom fi martorii unui fenomen unic. iată ce se va intampla: un nor de gaz se va apropia de gaura neagră din centrul galaxiei numita Sagittarius A, suficient de aproape ca fortele gravitationale extreme să-l atragă, să-l înghită, să-l consume. nu sunt sigur că voi mai asista la ceva de genul acesta cîndva.

dar de ce v-am spus toate astea? pentru că astfel de lucruri se petrec și cu oamenii. pe mulți dintre ei îi întîlnești o dată în viață, și stau pe cerul tău o vreme, apoi se estompează, se văd tot mai puțin și apoi dispar.

pe unii îi vezi mai des, o dată la 2-3 ani, cam așa cum e luna albastră. pe alții nu-i întîlnești niciodată, cu toate că atît de frumos ar fi fost să se întîmple. unii sunt asemenea cerului noaptea, uneori senin încît se văd stelele, alteori opac, încît nici o lumină nu difuzează spre pămînt.

eu sunt o furtună de sentimente. o tornadă rdicînd o locomotivă de pe șine. cărbunii ard înlăuntrul meu
și eu mă rotesc prin aer și șuier și știu, știu. fetele cu plete de cometă sunt de privit o dată în viață. și coama lor te atinge în străfundul pieptului ca soarele de toamnă îngălbenind frunzele.

și carnea de pe oase mi-a fost smulsă, roasă, înghițită, sîngele sorbit de parcă o gaură neagră a fost inima ei și eu am rămas numai zbucium, ca o pală de vînt care nu mai găsește nimic în cale de care să se lipească.

am fost un nor de gaz cosmic și părul meu strălucea ca o ploaie de meteoriți. degetele mele mîngîiau animale drăguțe, umerii mei erau plini de păsări, pașii mei erau ca valurile care se întorc acasă. acum mîinile sunt fantome și mîngîie fantome de animale. am animale moarte în sînge și lumea toată o să dispară curînd, ca o cometă care se întoarce după ce nu vei mai fi. la fel ca iubitele.

sunt lucruri care ți se întîmplă o singură dată în viață. să vezi stelele de mărimea unor șobolani, morți, duhnind a formol, să vezi stelele ca niște tacîmuri de pui, calitatea a II-a, ca parizerul uscat și stricat, să vezi stelele prin geamul ambulanței, printre paramedici și lumini albastre și roșii, să vezi stelele dedesubtul tău și cum cerul căscat ca o gură a pămîntului, să vezi stelele o singură dată în viață ca un fenomen cosmic unic.

să vezi stelele și să te gîndești că trotuarele vor să-ți vorbească, că bălțile vor să doarmă în cutele pielii tale, că ai putea da o fugă pînă în munți să-i aduci cuiva, în mijlocul verii, fulgi proaspeți de zăpadă.

Anunțuri
  1. Anonim
    Septembrie 2, 2013 la 1:04 am

    apropo de luna albastra si lumi paralele si (im)posibilitatea de a cunoaste o persoana o singura data in viata..iti recomand o carte minunata a autorului meu preferat, Haruki Murakami in 3 volume, daca vrei ti-o pot imprumuta…http://www.polirom.ro/catalog/carte/1q84-ii–4170/

  2. Septembrie 2, 2013 la 1:09 am

    multumesc, mi-ar face placere! inca n-am citit-o.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: