Prima pagină > Poezie > Oaia neagră

Oaia neagră

ea e oaia neagră a sufletului meu.

beau și beau și beau și cînd

beau o trimit la plimbare pe străzile întunecate și cîini.

nu mai am nevoie de ea degetul meu mijlociu

îmi îngheață.

în locul acela al ei și cred că deja

e tîrziu. oaia neagră și-a dezbrăcat rochia și-a făcut-o fîșii subțiri

în aparatul de distrus documente. și bretelele

doar bretelele au mai rămas atîrnate de umeri ca un leagăn

care plimbă în vînt.

limba de pămînt

de sub mine.

oaia neagră a sufletului meu face trotuarul

tot mai mov

tot mai mov.

oaia neagră a sufletului meu își pierde mințile

într-un lighean.

își spală chiloții cu tot alcoolul băut peste noapte.

oaia neagră a sufletului meu va crește tot mai mult. mai intens

pînă va ajunge o mare.

oaia neagră a sufletului meu

singura mea.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: