Prima pagină > arts&roll, eveniment literar > Pierderea definitivă a lucidității

Pierderea definitivă a lucidității

Vineri, 22 noiembrie, la ora 14.00, la standul editurii Tracus Arte de la Gaudeamus, veți face cunoștință cu Pierderea definitivă a lucidității. Sunteți așteptați cu mințile curate.

Pînă atunci, un fragment. Și coperta.

Gobi
snapshot

gobi este un deşert ca oricare altul dar gobi mai este şi bunul meu prieten cu minte puţină care nu a reuşit să treacă autostrada 66 a coeficientului de împletire a circumvoluţiunilor nu-l deranjează foarte mult nici măcar nu-i pasă dacă nu se supune legilor care ne guvernează el nu trebuie să se sinucidă la 65 de ani el nu trebuie să îşi caute o slujbă jegoasă de dactilograf sau de frunzăritor de hîrtie cu miros de cerneală el poate să iubească liber pe cine vrea chiar şi pe mignona acea brunetă care vinde flori în staţia tramvaiului ea îi zîmbeşte de fiecare dată şi ea ştie la rîndul ei că el poate să o iubească şi îşi îmbujorează într-un anume fel obrajii şi eu mă topesc dincolo de vitrină în barul de peste drum unde îmi beau zilnic cafeaua dimineaţa în compania unui ziar în care lumea moare tot mai mult şi fericirea pierde pe burse şi ultimele speranţe pentru cei care au trecut cele trei autostrăzi şi pîinea din cafenea este tot mai amară în fiecare zi şi bruneta tot mai purpurie mai plină de viaţă şi mai atrăgătoare şi gobi nu vede asta dar el poate să o iubească odată i-a adus un şobolan mort şi ea zîmbea ciudat şi i-a dat o floare şi apoi au plecat împreună să-l îngroape parcă în mine au făcut-o în sufletul meu putrezeşte fiara acum şi croisantele sînt cu cenuşă sau nisip dar gobi zîmbeşte ca o minte de găină şi urlă în gura mare te iubesc te iubesc şi ţine între palme un viezure cu gîtul rupt şi beatrice aşa se cheamă mignona zîmbeşte larg şi părul îi plînge pe umeri pînă la coapse şi viezurelui îi atîrnă capul aşa cum atîrnă durerea mea ca hernie şi tramvaiul trece cu viteză şi beatrice se bucură de cît de vesel şi cîtă iubire pură se vede în giumbuşlucurile lui gobi şi mă gîndesc cît de caraghioasă ai fost atunci beatrice cînd te-a rupt tramvaiul în două ce expresie morbidă aveai pe faţă nu ştiu cum te-ai putut strîmba aşa şi l-ai făcut încă odată pe gobi să rîdă a uitat de viezurele lui începuse să te tragă de păr şi urla ca un cretin părea doar un cîntec de copii şi jumătate din tine rămăsese pe partea mea a trotuarului şi eu nu mai rîdeam eu eram searbăd şi sec ca oricare alt deşert tu gobi te-ai dus pe o bancă şi ai uitat de jumătatea ta de beatrice jumătăţile mele părţile mele din mine te-au îngropat şi eu am dintr-o dată 65 de ani şi plîng gobi şi pentru tine nu va fi niciodată destulă bucurie tu ştii să iubeşti uite acum rîzi şi o priveşti pe noua florăreasă

coperta fata final

Anunțuri
  1. Decembrie 30, 2015 la 8:35 pm

    O carte bună de citit în domeniul ăsta.
    http://bit.ly/1SmH2zt

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: