Prima pagină > arts&roll, eveniment literar, Poezie > Iubirea e amintirea unui viol

Iubirea e amintirea unui viol

Iată că se împlinesc 3 ani de cînd am publicat primul meu volum de poezie, Iubirea e amintirea unui viol, la Editura Herg Benet. Se cuvine, zic eu, să celebrez acest moment cu un mic calup de poeme din volum.

 

azinoapte am făcut dragoste cu toate femeile din lume

şi a fost bine. nu deosebit, nu scântei, nu focuri de artificii.
a fost minunat la modul cuminte, aşa cum i-ai oferi unui copil o bomboană de ciocolată.
azinoapte am descoperit apă în toate femeile din lume.
şi era bună. nu foarte rece, nici extrem de limpede.
a fost proaspătă, aşa cum e o sărbătoare câmpenească pe care o găseşti într-un flacon de sirop de tuse
azinoapte m-am întîlnit cu mine în toate femeile din lume
şi eram bătrîn. aşa cum sunt toţi oamenii când află că mai au o singură ţigară şi o moarte de traversat.
azinoapte am făcut dragoste cu toate femeile din lume.
şi a fost ca şi cum m-aş fi tăiat cu lama iar sângele meu s-a scurs în toate fântânile.

 

căderea unui fluture într-un om
fericit e cel ce rîde cu mîinile
și planează printre ninsori de cenușă ridicate
dinspre crematorii la cer

pe lama ascuțită dintre viață și moarte îmi așez pașii
fără să mă tai

plutesc și am o putere deosebită
sărut fulgi de zăpadă fără să-i topesc

era un fel anume cum se iveau noaptea și liniștea
în clipa aceea
ca o mărgică într-un pahar de palincă trăind
pînă cînd se termină de spus tatăl nostru

priveam cum absorbi întunericul și-l prefaci în lumină
și fluturele m-a izbit brusc atît de puternic
aidoma ploii pline de vrajă sub care statuia
face primul gest

îi simt de-atunci aripile imense în mine și
nu-mi trebuie trup nici rugăciune să-mi încep zborul
cred că vom sfîrși împreună
precum stînca și fluviul ce naște din ea

o respiraţie e întotdeauna suma altor două
dacă întinzi braţele
o să mă răstignească pe tine

 

frumusețea care ne desparte
era acolo: cu buzele crăpate de plîns
cu sînii singuri și goi
învăluită de o brumă de căldură
ce sta să se destrame

mîngîierile-i erau precum depărtările
atît de aproape și în același timp de neajuns
părul se scutura într-un mic tremur
aievea se pierdea în așternuturi

o legătură la fel ca aerul mistuit cu gurile
se desfira și ne sufocam încet
unul cu celălalt
și părea atît de frumos

era acolo: cu mîinile crescute în aer
ca două povești despre același timp
doi copaci dornici să-și întîlnească ramurile
peste șosea

și pielea-i pîlpîia stins
ca o ardere înnegrită într-o sticlă de lampă
uitată aprinsă
pîntecul plin de înstrăinare pulsa intens

mi-am zis: ce frumoase pot fi femeile care pleacă
cît de frumoase atunci
cînd renunță
cît de frumoase!

 

corp gazdă

sunt o păpuşă vînătă
o jucărie cu zîmbet
stricat

atîrn de străzi
între oameni caut
o rezonanţă
un efect doppler
cercuri care se rotesc
unele în altele
tot mai mici
pînă se termină în mine
punct

nimic
ca şi cum aş fi într-o zonă
netrecută pe hartă

simpatic
vacant
un coş apărut pe obrazul unui mort

dragostea mea îşi caută o nouă gazdă

 

liubik

într-o dimineaţă ai făcut patul în cîteva secunde
de parcă ai fi folosit o formulă secretă a cubului rubik
apoi ai ieşit din casă și n-ai mai venit

m-am tot gîndit în ce fel să-ţi păstrez aroma

mă gîndesc la eroul lui suskind
învelit cu cearşafuri unse cu grăsimea zile
și las creierul să distileze un parfum unic
în care ne regăsim

din cînd în cînd îmi pun o picătură în spatele urechii
și aştept

ştiu că vor veni tot felul de iubiri închipuite
aş putea să le torn puţin parfum în suflet amăgindu-mă că eşti tu
minţindu-mă că au maci între picioare
cei mai frumoşi maci
dar nu există decît o singură femeie
în stare să-mi învîrtă inima
precum un cub rubik

 

am slăbit maria

iubirea se împuţinează în fiecare zi şi am ajuns s-o duc rău
nu mai am serviciu nu mai am casă
sunt mai uşor cu cîteva nume de oameni de străzi
ne subţiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene
în faţa unui atac terorist
lumea simte asta
bărbaţii intră în tine vor să lupte cu mine
cu cine să lupte maria cînd sunt doar un cui pus piedică inimii
femeile-mi simt slăbiciunea
întind mîinile încearcă să-mi pună nacelă
dar cum să mai pot zbura cum aş putea să mă înalţ fără tine
nu ştie nimeni cum se sărută de-adevăratelea
să-mi sufle aer cald în plămîni

am pierdut toate vieţile pe care mi le doream
dragostea e un stol imens de corbi înfometaţi peste un cîmp de bătălie
fiecare trup o parte din povestea noastră
s-a adunat toată iarna pe-aici
e ca la waterloo
cînd carnea se împuţinează dragostea moare de frig
şi pierd puţin cîte puţin din iubire încă un nume al tău şi încă unul
mai am un singur sărut maria îl păstrez cînd o fi să pună pămîntul
deja mi-e uşor sunt o insulă plutitoare
am oasele tot mai moi mai aerate
cum e ciocolata aia albă cu bule
mi-e teamă c-am să pier cu totul maria că am să rămîn
fără mîini fără gură fără un piept la care să te strîng
o fotografie din care să arzi bucăţele ori de cîte ori
ţi-e frig sau te simţi slabă

coperta-iubirea-e-amintirea-unui-viol

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: