postfuck

Sunt obosit. Sunt surescitat. Terminat. M-am hotărît s-o omor pe mama. E necesar. De ce? Trebuie. Și dacă n-o s-o pot face cu mîna mea, voi plăti pe cineva. Dar trebuie să pot, e necesar să fac asta. Nu trebuie să afle. O să-mi jupoaie pielea. Mințile. Sufletul. O să fiu dat pe din două ca un scafandru sfîrtecat de un rechin alb. Uriaș și atît de alb. Trebuie să fiu calm. Trebuie să gîndesc rațional. Trebuie să nu mă pierd cu firea. Dacă vreau să reușească. Să fie bine. Am nevoie de tărie. Am nevoie de ceva tare. Îmi torn niște țuică. Grrr! e grețoasă dar e bună. Ajută, îți fiebe mațele și mințile. Agravează, e bună. Mai torn unul și-l dau rede pe gît. Îmi tremură mîinile. Îmi tremură ochii. Nu pot să nu mă gîndesc la ce-o să fie după. Încă un pahar. Îmi tremură picioarele și odată cu ele toată frica din lume vine și mă umple ca pe-un balon cu căcat. Dacă pisica ar fi prin preajmă aș omorî-o pe ea mai întîi. Ca să-mi fac un pic de curaj.
pis pis.
Pisica nu-i prin preajmă. Nu-i nimeni pe-aproape, doar sentimentul asta bolnav. Sentimentul ăsta de fiu nerecunoscător. Oare cum de mă gîndesc la așa ceva? Cum dracu de mă gîndesc, cum de mai am puterea să gîndesc? Mai torn un pahar. Mîna-mi tremură atît de tare că aproape îl vărs pînă să-l duc la gură. Prin fereastră intră puțină lume. Afară s-a făcut zi de două ore și-o țigancă urlă. Fiaaaaree veeechi luăăăm. Are o inflexiune mecanică în voce. Ca o alarmă ce te trezește dimineața. Aș vrea să mă trezesc. Aș vrea să mă pot trezi într-o altă zi, într-o altă viață. În trupul altcuiva. Aș vrea să fie într-un alt univers, într-o altă eră. În trupul unui animal căruia nu-i pasă. În trupul cuiva care nu știe ce urmează să facă. Poate chiar în trupul mamei mele. Dar nu. Sunt aici și iadul intră pe fereastră cu inflexiuni metalice.
fiaaaaaaareeee veeechi luăăăăăăăăm.
Sticla de țuică s-a terminat. A luat sfîrșit ca o emisiune stupidă. O arunc prin geamul deschis. Aș fi dat toți banii din buzunar s-o nimeresc pe țigancă fix în moalele capului. Sticla se face țăndări de asfalt. Colorata înjură. Nimeni nu vrea s-o pățească azi. Nimeni. Doar mama. Ea e singura datoare să-și încheie socotelile cu viața. Rîndul ei a venit. Țiganca se ceartă cu o vecină. Bine că n-a văzut de unde-a zburat sticla. Bine că-n bucătărie nu e gălăgie. Nu e gălăgie în bucătărie dar e scandal în mintea mea. Sunt varză. Nu știu ce să fac. Îmi pipăi buzunarul de la spate. Îmi simt întreaga ființă tremurînd ca sub șocuri electrice. Am bani suficienți cît să mai cumpăr ceva de băut. Trebuie să cobor să cumpăr. Privesc spre telefonul care începe să sune.
ț î r r r și iar ț î r r r
Poate e chiar ea. Mă verifică. Nu pot vorbi cu ea în starea în care sunt. Aparatul ăsta mă face să plîng. Dar nu plîng. În momentele astea e bine să-ți păstrezi firea. Să fii hotărît și să iei decizii rapide. Cînd totul e gata poți plînge în liniște. Te poți îmbăta pînă lacrimile și alcoolul sunt cele două lichide care-ți arată drumul către scopul suprem. Durerea, suferința, tot amestecul ăsta de sentimente care te vor face toată viața să nu uiți cine ești. Tata are obiceiul ăsta. Se îmbată, vine acasă, face scandal. Ne bate pe mine și pe mama. Mai întîi pe ea, că e femeia lui, pe mine după ce-i iau apărarea. Așa ne face pe noi să aflăm cine e el. Îl urăsc, îl urăsc din toată dragostea mea pentru mama și dacă aș putea l-aș omorî. Dar n-am făcut-o pînă acum și nu știu dacă am sîngele s-o fac.Acum sunt ca el. Dar nu vreau ca mama să afle cine sunt.
mrr miaaau lelelau lelelau lelelau
A dracu pisică. Îmi vine s-o omor și pe ea. N-am timp acum, trebuie să cobor să mai iau ceva de băut. Sunt beat și corpu-mi tremură. Nu e frică. Nu e nervozitate. E un amestec de luciditate, alcool, adrenalină și durere. Poate puțin cam puțină durere. Dar nu e nevoie de mai multă, altfel n-aș putea să-mi duc treaba la capăt. Am nevoie de încă ceva de băut, să mă mențin în pragul limită al suferinței. Alcoolul știe să cheme orice suferință și s-o asmută imbatabil asupra omului. Pînă-l calcinează. Dar nu cînd e în amestec, nu cînd e împreună cu adrenalina. Și cu furia. Cu neputința. Cu siguranță mă duc la alimentara să mai iau o sticlă de ceva. E o misiune imposibilă dar trebuie s-o finalizez. Nu am altă șansă și nici suficient curaj să aștept să văd ce se-ntîmplă dup-aia. Cu singuranță nu-s atît de puternic să aștept, să simt, să trăiesc sau să mă transform în ce urmează. Apuc telefonul și sun.
mami mami vino acasă

 

Vine în 25 minute. Destul timp ca să-mi mai trec odată prin fața ochilor întreaga poveste. Dușul căminului de nefamiliști. Femeia aia. Apoi mama mea iubitoare, mama mea, copilăria mea, inocența mea. Clipele minunate cînd mă legăna cu salteaua pe arcuri și-mi cînta. Poveștile. Felul în care-mi pupa fruntea cînd mă loveam ca să-mi treacă. De ce nu se mai poate și-acum? De ce acum cînd ar trebui să-i aduc toate săruturile din lume nu se mai poate? Aș jefui toți copiii din lume de săruturile mamelor ca se le duc mamei să-i treacă, dacă ale mele n-ar fi îndeajuns. Dar nici așa nu e. Prin fereastra deschisă o lumină ca-n iad. Afară e lumea care izvorăște din fereastra mea. Fereastra unui damnat. Fereastra unui băiat care-a primit haine și cărți și torturi de ziua lui. Fereastra unui băiat care-a rebunțat că băiețeală, care și-a omorît cea mai frumoasă perioadă a vieții și li-a înșelat mama. Fereastra prin care se răspîndește în lume parfumul crîncen al morții. Și mama îl așteaptă. Cu un zîmbet indescifrabil pe buze îl așteaptă. Numai eu, numai eu cel care-o iubește am putut citi în acest zîmbet. Mama trebuie să moară, am fost un copil rău.
ce faci cum ai scăpat din cămin
Mi-au dat drumul. Așa-s băieții la bloc. Se prefac că le pasă. Poate într-o oarecare măsură chiar le pasă. Poate într-o și mai mare măsură le-ar păsa dacă le-aș spune ce am de gînd să fac. Dar așa, doar întreabă. Întreabă, dau noroc apoi își văd mulțumiți de jocurile lor. Grijile lor sunt păsări migratoare, nu-i timpul lor acum. Acum alungă ziua pregătind noaptea. Cu poker. Cu table sau șaj. Cu de-a v-ați ascunselea sau povești despre sex. Am și eu povestea mea, durerea mea, o alung și mă pregătesc pentru o durere și mai mare. Beau vodcă. Cer o țigară lui Buzinski, îmi dă. O aprind o țigară și țin fumul în mine ca și cum aș strînge tot amarul din el. Nu am am mai fumat pînă acum dar nu nevoie de nimic dulce. De nimic neutru. De nici un fel de compasiune. De nici un fel de milă. Tremur și știu că e furie. Nimic nu mi-o mai poate aduce pe mama înapoi. Departe sunt zilele copilăriei și pustii. Case părăsite, paturi în care nu mai doarme nimeni de ani. Mama, la fel de departe ca-n momentele în care făcea dragoste cu tata și-mi era rușine să intru-n casă. De frică să n-o bată.
ce-ai mă ești bine
Sunt.Mi-am mai luat ceva de băut, dar ei nu-i spun asta. Aveam nevoie de întăritor și acum chiar mă simt bine. Oare bănuiește ceva? N-o mai pot lăsa așa. Sunt aconvins că știe unde am umblat aseară și ce am făcut. Cum de m-ar mai putea iubi acum? Noaptea în vis îi aud rugile. Să fiu sănătos, să învăț bine, să ajung cineva. În fiecare dimineață îi citesc în lumina feței seninătatea. Așteptarea. Ce-o să-i spun acum? Cum o să-i spun că mi-am pierdut inocența? Cum să-i servesc această durere? Nu pot face asta, trebuie să-i ofer pacea, liniștea, ea nu trebuie să știe. Trebuie s-o omor. Sunt puternic. Sunt mult mai puternic decît ea și sunt pregătit să aud cum inima-i tace-n linie dreaptă. Dumnezeu e nedrept. Și eu, unicul fiu, iau viața mamei mele. Nu pentru mine, ci pentru ea. Pentru că eu nu mai pot s-o privesc în ochi. Beau ultima gură de tărie.

 

întuneric și iar întuneric și transpirație și frig

 

Mă trezesc. Mama e lîngă mine, îmi întinde o limonadă. Ești mahmur, zice, te-ai îmbătat. Ai băut ca un apucat. N-o să te întreb de ce-ai făcut asta, dar să știi că ne-ai speriat îngrozitor pe mine și pe taică-tu. Nu e bine ce faci, Saty. Nu e bine. Noi ne chinuim să ai tot ce-ți trebuie, să crești și să ajungi cineva. Să ajungi un bărbat adevărat, responsabil. O privesc cu o tristețe pe care n-o s-o înțeleagă vreodată. Eu nu vreau să cresc. Nu vreau să fiu bărbat. E îngrozitor. Nici mama mea nu mai vrea să fiu copil. Vreau să dorm să dorm și să nu mă mai trezesc niciodată.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: