Prima pagină > arts&roll, Poezie > sunt un bărbat alb din românia

sunt un bărbat alb din românia

mă trezesc fără nimic de avortat, sunt o lampă fără duh

sunt alb fără să fiu rasist, sunt vînăt pe dinăuntru

de la atîtea speranțe

 

îmi spăl fața cu apă și săpun la fel ca toți bărbații curați

din state sau alte țări considerate civilizate

port haine îngrijite și arăt bine, un poet american spunea

 

că m-aș putea angaja oriunde în NY, am calități suficiente

pentru a-mi cîștiga singur pîinea, dar aici nu pot

și nu pentru că nu vreau ci pentru că nu mă vor

 

am 40 ei au nevoie de tineri fără experiență, docili

pe care-i plătesc prost, nu riscă să angajeze unul ca mine

care oricînd le poate spune adevărul în față

 

ei cred că poveștile lor sunt despre inocență

dar ce rămîne în urma așteptărilor sunt supradoze

de chinuri și anotimpuri

 

cu mare greutate reușesc să strîng banii de chirie

abia dacă reușesc să cumpăr mîncare & pastă de dinți

serile ascult muzică, urmăresc filme controversate

 

zilele și nopțile sîngerează în voie, zebre după atac

sunt din categoria celor considerați jumătate oameni

jumătate vise

 

vorbesc pe internet cu o grămadă de străini, ei se miră

că mi-e atît de greu, nici nu le vine să creadă

că nu-i vina mea pentru cît de greu merg lucrurile cu mine

 

sunt convinși că dacă alții trăiesc în țara asta, aș putea și eu

cumva au dreptate, prietenii meu au slujbe bine plătite

eu n-am

 

& nu pentru că am vicii, dintr-astea au toți oamenii

fie că-s la vedere, fie bine ascunse

eu n-am pentru că oamenilor nu le mai pasă de oameni

 

măștile zîmbetelor lor vorbesc despre sufocare

ei mă înălță într-un leagăn mult peste limite

apoi mă coboară direct între torțe stinse

 

nu te pot ajuta frate, spun cei care mă știu și știu

că de cele mai multe ori nu e adevărat, pentru că nu le pasă

sau le e frică să-și asume răspunderea

 

nu vor să dea greș sau pur și simplu e mai bine

să nu se implice, ce, ar avea ei ceva de cîștigat dintr-asta

bineînțeles că nu

 

sunt un bărbat alb de 40 din românia și mi-e greață

că de mult prea mult timp nu cîștig suficient să-mi trăiesc viața

iar viața mea nu mai are răbdare să mă aștepte

 

noaptea după ce adorm, viața mea se trăiește dintr-o dată

& dimineața mă trezesc fără nimic nou sub soare

o pisică disperată mănîncîndu-și puii, că nu poate să-i crească.

Anunțuri
  1. Chirila Doina
    Iunie 9, 2014 la 3:16 am

    Nu este o lirica a disperarii….Ascunde mustultoamnei poetice…

  2. Iunie 10, 2014 la 7:07 am

    e un poem sincer, un fel de marturisire. nu-i disperare, e asumare.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: