Prima pagină > Poezie > tampax

tampax

cînd o arzi pe interzis și ilegal tot universul
se face cît un tampon pe care dimensiunea în care ne aflăm
și-l bagă discret în pizdă

excavatoare uriașe galbene își înfig cupele și descarcă
din mine tone de păreri de rău
zoaie putrezite rămîn
curat ca un geam imens de sticlă de care te izbești și-l spargi
în plină alergare

în capul meu se duc toate războaiele lumii nici o secundă de pace
un firicel de sînge aproape vizibil mi se prelinge din nas
dau cu limba are gust bun mă face
să zîmbesc

încordările dintre noi sunt din ce în ce mai puternice
de parcă am fi doi dumnezei care vor să intre în aceeași
cabină de probă în același closet

nu știu cine doboară avioane nu știu cine numără morți
nu știu cine e responsabil cu atentatele dar știu că
unul dintre noi e nevinovat
doar nevinovații merită să moară noi ăștelalți trebuie să rămînem
în dimensiunea asta groaznică pînă tamponul se umple de sînge
abia apoi îl schimbăm

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: