eu năluc tu năluci

te-am văzut în barul ăla cu noul tău iubit
l-ai sărutat în faţa mea numai ca să fii sigură
că te-am văzut 10 minute mai tîrziu te-ai dus la baie singură
probabil te gîndeai că o să ne întîlnim acolo n-a fost aşa
aveai mersul nesigur cînd te-ai întors deşi era perfect studiat
privirea ta era o lumină albă proiectată pe un ecran alb
însă tot am putut vedea cît de răscolitor era momentul
îţi auzeam gîndurile ca nişte strunguri suprasolicitate
şlefuind un masiv muntos pînă la dimensiunea unui inel

aveam şi eu o zvastikă din tablă ascuţită
care mi se rotea în piept dar eram fericit pentru că păreai fericită
dacă aş fi avut bani mai mulţi mi-aş fi cumpărat vodka numai
ca să aduc durerea şi fericirea la o-nţelegere
o vreme m-am gîndit la momentele în care ne făceam planuri mari
pentru povestea ce urma să rămînă în istorie
numai că istoria s-a schimbat
fluturul negru al tăcerii pe buzele tale o cange mă apucă de umeri
mă scufundă în asfalt şi pereţi

nu n-ai cum înţelege ce se petrece cu mine
cum toată operaţia asta se desfăşoară fără anestezie
cum urletul se tîrăşte prin mine ca un soldat cu picioarele amputate
cum schimbul de substanţe din corp înseamnă durere
cum tot ce numim viaţă în mine e de mai multe ori
durere cum creierul mi se scurge pe esofag în jos mă sufocă
cum tot ce înseamnă mişcare mi-a fost înlocuit de spasme
iar fiecare pas fiecare gînd produce o fractură multiplă

cum plînsul a dispărut din mine cotropit de deşertăciune
cum somnul e doar o formă de moarte temporară
cum orice zîmbet pe faţa cuiva e o ghilotină zîmbetul tău
se descompune în mine ca o metastază generalizată
cum am încercat să-mi tai undeget ca să văd dacă doare
şi nu doare

ştiu că eşti acolo undeva o celulă din tine încă e vie
şi se gîndeşte la mine încercînd să înţeleagă
ştiu că nu-i greu să-ţi dai seama că m-am transformat într-o rîpă
în care lumea se scurge de-a valma mai puţin iertarea
ridică ochii spre cerul ăsta cenuşiu simte frigul prin piele
hrăneşte un cîine fără adăpost fără speranţă loveşte-l
cu bocancii tăi gothici fix în bot aşteaptă ca ochii lui să devină inerţi
ca să înţelegi ce-i cu mine

nu n-am iubit niciodată vreo fată m-am iubit pe mine
acum e prima dată cînd nu mai pot să mă iubesc nici nu am ce
n-a mai rămas nimic
acum eu sunt năluca ta tu năluca mea între noi o lume năucă
o cumplită lipsă de iubire de parcă am fi două trupuri conservate
în gheaţă

nu nimeni nu m-a iubit vreodată lumea mea nu cunoaşte cuvîntul
iubire
eu năluc o nălucă o nălucă mă nălucă pe mine
e atît de greu să merg mai departe mai bine cad
mă năluc şi mi-e atît de frică viitorul meu e un fel de trecut
din care lipseşti