Prima pagină > Poezie > flamenco

flamenco

ce aş mai putea descoperi în lumea asta
în afară de drumul pe care mi-l arată lumina frîntă
pe tatuajele tale

de la umăr înspre lobul urechii acolo unde buzele ating
starea de catarsis a actorului care confundă dragostea
personajului său cu dragostea sa ce aş mai putea uita
ce aş mai putea pierde într-un sărut înainte de plecare după mult alcool
într-un bar în care aerul îmbătrînit prematur adoarme oamenii împotriva trupurilor
lor o oră în care s-ar putea muri fără noi o oră în care te doresc la sînge
ca degetele unui cîntăreţ de flamenco

o oră în care procesele chimice din piept sunt în stare de asediu iar
ochii tăi colorează fumul de ţigară în albastru extratereştrii
din stelele tatuate pe mîini fac experimente pe mintea mea
tu cobori din altă galaxie spinteci dimineţile cu răceala unui criminal schizoid
în pieptul meu viaţa şi moartea se îngînă ca ziua cu noaptea
fac dragoste tu îmi aduci aminte de mine
tînăr bolnav de leucemie miraculos
vindecat cu ierburi desprinse din părul tău

îmi deschid venele să poţi intra mai uşor să-mi faci rasta
sîngele purtăm cu rîndul aceeaşi brăţară de piele
ocolim orice senzaţie de destrămare
vom dansa cu spatele spre întuneric cu faţa spre întuneric cu părul tău
ca o prelungire a întunericului în şuviţe pe pieptul meu
aş putea sîngera un lac pentru tine iar tu l-ai face albastru apoi roşu
fluturi de-o zi vor bea apă din ele îşi vor mînji aripile şi vor trăi
ca un amestec de culori în solvent

tăcerea o floare moartă uscată hrănită cu vin vechi
din mîini praful zboară peste urmele noastre
acoperindu-le
priveştei doi copii jucîndu-se cu inimile în crepuscul un dans animat
în sperjurul culorilor sălbatice
o pădure de cuţite stă deasupra lumii hai să nu pierdem
momentul curînd va veni toamna

vom bea pahare cu praf în vise doar copaci cu umbre
în loc de fructe dansatori cu respiraţie ruginie şi paşi amari
vor spînzura de crengi ne vom găsi pacea
în cutii frumoase de lemn fluturii vor presăra peste noi
eşantioane parfumate de moarte
deconectaţi de la cuvinte vom îngîna melodia unei respiraţii devenite furtună
ce izbeşte coamele dealurile asemenea degetelor însîngerate pe corzi
ale unui cîntăreţ de flamenco

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: