Prima pagină > Poezie > laudanum

laudanum

absenţa ta are ceva dumnezeiesc, fiindcă în lipsa ta nu-mi rămîne decît credinţa, solida convingere că te voi vedea într-o dimineaţă ridicîndu-te leneş din pat cum se răreşte ceaţa în Herăstrău, goală, cu pielea înfrigurată de nelinişti şi satisfacţie, cu gesturi estompate de o frivolitate timidă, de începătoare, cu carnea sînilor strînsă, condensată, punînd în evidenţă sfîrcurile ca nişte ciocuri de pasăre ce se-adapă cu privirile mele, şi te vei îndrepta cu o nepăsare mimată către pachetul de ţigări, îţi vei aprinde una, vei trage din ea cu conştiinţa împăcată, de parcă ai fi eliminat un pericol iminent din calea ta.

fumul se va lipi de umeri tăi precum o mantie argintie, vei fi pentru o clipă zeiţă distrată, buzele tale vor fi roşii, roşii, carnale ca strălucirea sîngelui proaspăt oxigenat, buzele tale vor avea volumul şi forma aceea cînd ţii un glonte între ele, în ochii tăi se va citi cu claritate că tot ce te iubeşte, te face mai puternic.

mă voi întinde în cearşafuri ca dulceaţa de fructe de pădure într-o clătită, mă voi întinde în cearşafuri ca vîntul în pînzele unei corăbii, mă voi întinde în clipa aia scurtă, în care mă priveşti, ca o viaţă retrăită în clipa morţii şi îţi voi spune bună dimineaţa suflet al meu, ştiind fără tăgadă că după dragoste sufletul rămîne agăţat de trupul celuilalt asemenea vopselei pe haine, îmbujorîndu-se în sutele de nuanţe ferarri ale automobilului care m-a lovit în plină viteză pe stradă, în faţa căminului de la drept.

cuvintele mele se vor roti în mintea ta în acelaşi sens cu cel al vîrtejului de apă în sifonul chiuvetei şi vor pătrunde în tine ca un adn străin pe care îl asimilezi şi suferi mutaţii iremediabile. eşti femeia bună dimineaţa iubire şi o fericire trece vie prin tine, cum lumina curbîndu-se prinsă în capcana unei găuri negre.

sexul tău va palpa imperceptibil la auzul cuvintelor, te va frige pentru o clipită, şi cea mai plăcută durere se va risipi în trup ca o picătură de laudanum care nu te omoară, şi atunci ai din nou confirmarea că ceea ce te iubeşte, te face mai puternic.

îţi vei schimba greutatea, de pe un picior pe altul, şi pentru un minut vei simţi în sînge neliniştea mării, angoasa tulbure care scufundă bărcile pline ale pescarilor, cruzimea plăcută a momentului în care podeaua ascensoruluii care urcă în ceruri îţi fuge brusc de sub picioare şi porneşti căderea, încă intactă la orice schimbare, încă în afara timpului, ca universul înainte de naştere.

e dimineaţa dragostei, aşa foşnesc cu sunete mici de picioruşe de miriapod perdelele, e dimineaţa în care ploaia cîntă pe acoperişuri visele de peste noapte ale îndrăgostiţilor, e dimineaţa în care şi sîngele tău este îndrăgostit şi alunecă prin tine ca un schior sinucigaş care se aruncă în gol. ceva începe acum şi nimeni nu ştie ce şi unde, ceva începe acum şi sufletul tău e o fîntînă cîntătoare.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: