Prima pagină > Poezie > polaroid

polaroid

am văzut colţul lunii subţire ca acul unui davaist
lumina ei picura pe asfalt ca din seringă
bălţile de pe străzi gemeau încetişor în aer plutea coma
unui îndrăgostit în supradoză îndrăgostitul acela
puteam fi chiar eu

îmi auzeam gîndurile vorbeau despre mine ca despre cineva
dispărut prematur în bătaia vîntului
frunzele şopteau tot despre mine despre faptul că nevoia de dragoste
este în fond nevoia de a-ţi fi frică
aşa cum mirosul tău de femeie se încolăceşte în jurul gîtului meu
şi mă asfixiază în cel mai erotic mod

aş vrea să-ţi mărturisesc Phoebe că eu nu am inimă
am un păcat în loc de inimă aş vrea păcatul ăsta să fie
al nostru
să fim ca doi îndrăgostiţi prinşi sub gheaţă care îşi dau unul altuia
ultima picătură de aer pînă la sfîrşit

dacă plîng nu va mai conta dacă rîzi nu-mi pasă
un ţipăt ne străbate pe amîndoi
frigul se lasă încet peste oraş aş vrea să privim amîndoi într-o baltă
imaginea noastră împreună să îngheţe în ea
ca într-o fotografie la minut

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: