Prima pagină > Poezie > nu scapă nimeni

nu scapă nimeni

ştii, visez să fii o alergătoare de cursă lungă să dai totul
eu să te cuprind în braţe de fiecare dată cînd treci linia de sosire
şi picioarele ţi se taie de la efort

mai vreau să fiu pelicula ce surprinde momentul cînd te descompui
în frumuseţe asemenea universului arătîndu-se
unui astronom să te urmăresc în timp ce te dezbraci ca o stea
care se sinucide
în lumina sa

amya, stau cu faţa în locul de pe cearşaf unde încă ţi se simte parfumul
ca suferindul de insuficienţă respiratorie în masca de exigen
mă gîndesc la ceva fundamental cum e mecanica cuantică vibraţia ta
e targa care mă poartă spre delir

îmi închipui că orice linie din univers imită curburile tale că orice cută
a pielii tale va fi o linie de sosire şi asta îmi va fi fatal ca apusul de soare
pentru un fluture de o zi mai visez

să mă uit la tine prin flash-ul unui blitz pînă îţi văd filamentul şi am revelaţii
predicţii acurate asupra comportamentului sistemelor fizice
urmăresc ploaia rostogolindu-se peste oraş în timp ce capilarelele din pupilă
explodează

şi înnebunesc în timp ce mîngîi pisica imaginară lîngă farfuria cu supă
neatinsă îmi închipui o figurină cu cheiţă lovind tamburina
tăcerea dintre sunete mă lasă cu un singur picior în moarte
celălalt apasă greu pe inimă

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: