Prima pagină > Poezie > O sol da Meia noite

O sol da Meia noite

în anii 70 toţi tinerii arătau ca dealer-ii de droguri, spunea un agent federal
acum arată la fel, de parcă timpul a făcut 11 piruete pe bani ca Mikhail Baryshnikov
în O sol da Meia noite, dar nu s-a ales cu nimic,
doar hainele s-au schimbat şi muzica s-a schimbat, lucrurile importante
au rămas în esenţă aceleaşi, cum ai urca în fiecare dimineaţă înainte de răsărit
pe cel mai înalt bloc din Tokyo şi ai privi cum se trezeşte oraşul
din mahmureala nopţii, şi dacă ai vedea doi lăstuni în zbor ai înţelege
că de fapt nici zborul nu s-a schimbat, că nimic nu s-a schimbat
chiar dacă oamenii pleacă

zeii şi monştrii se schimbă, fricile nu
şi o ameninţare trece prin toţi mugurii gata să explodeze
ca o fenomenologie care face abstracţie de toate structurile interne
anulînd timpul şi spaţiul, anulînd orice voinţă de schimbare
ai putea vorbi printr-o gaură făcută în obraz sau în delirul unei ciuperci
aparenţele sunt speculative, ca dragostea unui robot care îţi mîngîie părul
dimineaţa, timpul e o păpuşă care nu îmbătrîneşte, nu oboseşte, nu moare
dar se teme şi ne minte că ar fi ceva nou în fiecare zi
în fiecare din noi

ţigările se rulează la fel, doar degetele se schimbă şi nu există nici un înţeles
nici o explicaţie valabilă pentru care primăvara se întoarce în fiecare an
şi paraşutează lumina alcaloidă a soarelui în copaci
doar pe mine nu mă vindecă asta
eu doar aş trage pe nas parfumul distinct pe care îl laşi
după ce pleci din baruri, doar asta m-ar ajuta să visez
doar asta mă face să mă simt un star porno ce revine pe ecrane
de la filmul pe peliculă în filmul tău direct pe creier

ca o uriaşă melancolie în care toată lumea şi-a pierdut minţile şi seringa trece
prin venele tuturor împărţind morfina zilnică şi ar fi frumos
cum ai întinde pe toată masa o peliculă de cocaină în care ai desena cu degetul
portretul lui Van Gogh cu urechea tăiată ca să plătească o curvă
şi eu m-am despărţit de un ochi, dar cu celălalt te văd doar pe tine
ceva ca tristeţea, dar nu ea îmi gîdilă obrazul să mă trezesc dimineaţa
ar putea fi la fel de bine luciul unei arme bine curăţate strălucindu-ţi pe buze

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: