o femeie frumoasă numită demnitate

s-a dus dracului țara asta
timpul se scurge pe-aici ca un melc într-o fîntînă
ziua urcă un metru noaptea coboară doi
nu vom ajunge nicăieri ca hainele de care ne bucuram acum cîțiva ani
că erau noi acum ne rugăm să mai țină, băga-mi-aș

mă uit la tenișii mei scumpi și murdari și mi-e frică
să-i spăl cred că e ultima spălare am depus
mai multe cv-uri cui coaiele mele să-i pese că am fost mai bine
de trei ani pe companii la mediafax și apoi am scris despre mașini
că am fost publicitar sau consilier de pr și imagine la o multinațională

privește cerul dar mai bine privește în sufletul meu
ca la un tricou de firmă subțiat pe care ți-e milă
să-l porți poate se rupe privește-ți bucata de pîine, închipuie-ți
că prin felia mea îmi văd paloarea degetelor tremurînde
am depus destule cv-uri încît să cred că-s invizibil sau
țara asta nu mă mai vrea sunt expirat

am prostul obicei de-a nu accepta să fiu sclav
al instituțiilor ce obțin profituri uriașe
plătind sub demnitatea lor angajații
s-a dus dracului și demnitatea
schimbă bordurile de două ori în aceeași vară

fiecare toamnă seamănă cu cea dinaintea sa
diferă doar găurile tot mai mari săpate de mine
în piept în căutarea ultimului zăcămînt de curaj cîndva
am întins cîțiva bani unui cerșetor în londra
acum cred că mi-aș dori să fiu eu acel cerșetor decît să
stau în muia asta de țară

cei din putere jefuiesc devalizează o sparg
ca pe propria pușculiță și noi îi privim
cu ochi de hîrtie igienică de ce pula mea îi privim
și așteptăm o nouă rectificare bugetară cu tăieri
la învățămînt și sănătate

ei lovesc unde se simte cel mai bine
o țară de proști bolnavi o poate conduce și un imbecil
ales președinte
și iarna tot iarnă este și păsările călătoare tot spre țările calde
în murdăria din viața noastră tot spalama

eu am prostul obicei să mă uit cu jind în vitrine
să visez că există o lume în care manechinele din vitrine
privesc cerul apoi privesc în sufletul tău și văd
nici o diferență

dar ce căcat zic la noi nu există astfel de vitrine
de la unirii la victoriei spală geamuri cei cu cămășile înnegrite la guler
și teama că se vor topi doar la mirosul de dero
cîndva și ei oameni ca mine
cu cv-urile în mîini făcînd schimb ca în vremea timbrelor și surprizelor
ce vieți minunate am avut, da

viețile la care am visat sunt toate în vitrine spălăm gemurile în fiecare zi
să le vedem mai bine, dincoace
suntem noi cu pulile noastre flasce în mîini
așteptăm să coboare o femeie superbă dintr-o mașină luxoasă
și să ne dea una tare cît se poate de tare
peste bot