simt pula

că-mi visează
ceea ce creierul n-a visat vreodată
o corabie care sparge ghețurile
și trece prin miezul frigului
ca un strugure prin miezul verii

o vrajă ar face sexul
să aibă atîta poezie
cît respirația

cînd tu ești masca mea de oxigen
cînd tu ești tubul meu de oxigen
beția adîncurilor
și ochii triști ai unui lăutar înșelat
beat și iar beat

un ritm al durerii lîngă
pulsul din vene un ritm al plăcerii
care produce otravă
dacă un fulger ar rupe cerurile
cum despică durerea

o vrajă face sexul
să aibă atîta poezie
ca viața – de apoi

mama, cîtă iubire ai pus în mine
atît am de dat
și simt pula visînd
cea mai tare motocicletă

cînd ești gata
plecăm

Reclame

Sindromul Irukandji

Am început campania de crowdfunding pentru romanul Sindromul Irukandji! 🙂 Implică-te, precomandă cartea și susține astfel apariția ei. Fii printre primii cititori care o va primi, proaspătă ieșită din tipar, cu autograf (și mai sunt nenumărate surprize pe care ți le-am pregătit).

http://hyperliteratura.crestemidei.ro/SindromulIrukandji

poem viitoarei mele iubite

51

cînd nu ești lîngă mine parcă am o aripă ruptă
mă simt de pe acum ca peste 51 de ani în viitor
cînd mi-ai spus că vei pleca și voi rămîne un moment
sau două singur în dragostea mea, zuzo

de fapt în toți anii ăștia trupul mi se va împuțina
să fac loc iubirii iar cînd nu vei mai fi  nici eu nu voi mai fi
altceva decît iubire pură și cenușă din care copii tembeli
vor face cerneală și vor scrie cu mine pe pereți
singurele cuvinte demne de a fi spuse vreodată

peste 51 de ani vom fi trăit amîndoi 102 ani de fericire
2 miliarde de momente în care gîndurile noastre
se ciocnesc și formează stele sisteme solare universuri
populate cu omuleți asemenea nouă și animăluțe
hainele ne vor fi mult prea mari peste 51 de ani
încălțările asemenea de aceea eu te voi îmbrăca pe tine
tu pe mine și vom fuma norii cu dragoste

în toți anii ăștia vom împărți ploile în număr egal
de picături jumătate ție jumătate mie și cerul
de acum va fi același peste 51 de ani
doar păsările vor face diferit viraje în aer să citești clar
te iubesc

icoana

fericiți, cei mai fericiți trebuie să fie cei care se culcă cu icoanele lor!
așa, blasfemiator, în ciuda celor care se culcă lîngă dumnezeu
sau lîngă fecioară, ce fericiți trebuie să fie cei care iubesc și se culcă
noapte de noapte cu icoana lor, cum și eu am dormit cîndva
cu icoana mea.

ce sentiment de liniște și înălțare cînd pui capul pe pernă și icoana
respiră ușor lîngă tine, cînd lemnul ei dulce și cald arată ca pielea,
cînd chipul ei înrobit în vise te provoacă la rugăciune și stat în genunchi
lîngă marginea patului, ca în biserica în care există o singură icoană,
făcătoare de minuni.

nu-mi pasă ce spune lumea, și eu sunt tot dintre aceia care vor icoane
în patul lor. să mă culc noapte de noapte cu icoana mea pînă mintea
o icoană uriașă mi se face, pînă chipul ei se cioplește atît de bine în creier
în suflet, în carne, că trupul meu biserică mi se face. să vii tu, cititorule
să-ți faci trei cruci, să te rogi și să spui, ca mine, doamne!

SDRC

e durerea intensă provocată de infarctul miocardic
uite cum aflu că tot ce simt acum nu e dragoste
e infarct e fractură e algia vasculară a feței și SDRC

uite cum aflu că nu iubesc și că iubirea nu e lumină
sau transparență ci o formă dură de opacitate și minciună
pentru că nu mai vezi cînd te minte celălalt nu mai vezi
nici cînd singur te minți

cînd soarele zgîrie ca o pisică perdeaua dimineața
ea stă undeva în minciuna ei tu într-a ta
așezați confortabil în căldura micilor senzații trecătoare
doar că în tine durerea roade asemenea șobolanului
din tortura cu găleata pe abdomen

ai vrea să te topești împreună cu toată zăpada
ai vrea să simți cum vîntul te ia după umăr și te ridică puțin
însă apăsarea nepăsării te înfundă ca pe-o cîrpă în eșapament
tu ești iubirea tu ești durerea și nimic din afara ta
nu poate face față exploziei

durerea vine mai degrabă ca o alinare
un cîine care te mușcă îți spune că nu ești singur
iar dragostea a fost o mare mare minciună
dacă soarele care se joacă în perdea dimineața
nu-ți zgîrie inima

disorder

în mintea mea se joacă unul
de-a lars von trier
& mai nasol e că atunci cînd mă bărbieresc mă tai
de fiecare dată de parcă abia mă împotrivesc
impulsului

& cînd interiorul iese la suprafață eu nu mai sunt
în oglindă doar tulburările anxietatea socială
stresul post traumatic depresia & obsesiile compulsive
visele bipolare ale personalității borderline sindromul
paranoid schizoid & depersonalizarea disocierea
identității & maniile

de obicei dai cu puțin alcool apoi lipești
o bucățică de hîrtie igienică
dar niciodată nu se oprește așa
nici o mie de suluri nu-s îndeajuns să pui capăt
sîngerării mentale & nici o cisternă de dublu rafinat
ești conștient că trebuie să aștepți să se oprească
de la sine

de parcă ai face infarct & avc în același timp
ochii tăi ca două celule incomunicando
în care sunt închiși cel din afara ta & cel dinlăuntru
& niciodată nu-l vei putea atinge să-i oprești sîngerarea
celui din oglindă

spuneam cîndva că tot ce se întîmplă în afara mea
are loc & înăuntru
abia acum realizez că e invers
pot dezbăca o femeie din priviri
pînă-i văd sufletul & cînd mă uit în ochii
mei privesc direct în moarte

%d blogeri au apreciat asta: