Prima pagină > Poezie > ataraxia

ataraxia

veninul nu mai are nici un gust,
luna e doar o plăcintă mucegăită,
părinţii mei au de mult culoarea pământului,
dumnezeu a început să se spele pe dinţi.

vântul a uitat să-mi şoptească numele,
soarele-a-plâns în nemişcare, gol.
voi v-aţi pierdut amintirile din copilărie,
iubito, acum eşti un fluture cap-de-mort…

dansez pe o lamă care nu mă poate ucide,
plutesc.

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. Iunie 4, 2007 la 9:51 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: