Prima pagină
> Poezie > ataraxia
ataraxia
veninul nu mai are nici un gust,
luna e doar o plăcintă mucegăită,
părinţii mei au de mult culoarea pământului,
dumnezeu a început să se spele pe dinţi.
vântul a uitat să-mi şoptească numele,
soarele-a-plâns în nemişcare, gol.
voi v-aţi pierdut amintirile din copilărie,
iubito, acum eşti un fluture cap-de-mort…
dansez pe o lamă care nu mă poate ucide,
plutesc.
Comentarii (0)
Trackbacks (1)
Lasă un comentariu
Trackback
-
iunie 4, 2007 la 9:51 pmagonii :> « CrimethInc.