scurtă privire asupra intelectului

m-am gîndit într-o zi la cîteva reguli de subvenţionare a intelectului
şi cea mai importantă dintre ele mi s-a părut cea prin care pentru a putea trăi
trebuie să încălcăm aceste reguli
erau unii care în loc de cărucioare cu rotile foloseau maşini mari şi scumpe ca să-şi fîţîie creiele
de colo-colo
evident era prea puţin important, nu asta desemnează de regulă calitatea şi soarta comună a muritorilor
pentru că Regula pare să fie cea a paşilor mici, făcuţi treptat
şi priveam în fiecare zi ghiveciul în care pusesem două seminţe
iar dimineaţa mă bărbieream cu grijă să nu mă tai dar uneori mă tăiam şi înţelegeam
nu e uşor să joci un joc ale cărui reguli nu sunt cunoscute dinainte dar
banii, fotbalul, intelectul şi comportamentul i-au facut pe unii să ajungă să nu mai plătească nimic
în timp ce eu sunt încă legat prin subvenţii pe care le plătesc fără să ştiu sau să mă pot opune
bisericii, statului sau unor entităţi mai greu definibile
şi o dată pe săptămînă îmi tai unghiile şi de două ori pe săptămînă ud ghiveciul şi aştept să văd
vîrful verzui al unei noi vieţi în timp ce pe stradă muncitori cu drujbă tund copacii
eu m-am gîndit că dragostea pentru oameni
se află în altă parte